Promotori ai valorilor Naționale
Fetele de la război!
Ce înseamnă un război, dragii mei? E un conflict armat între două sau mai multe state, grupuri sociale, etc. Doamne ferește de așa ceva! Pe noi ne aranjează altfel de război – o instalație casnică alcătiută din două suluri, ițe și vătale, folosite la confecționarea țesăturilor. Încă mai mult ne aranjează un covor mare de perete, covor autentic, bogat ornamentat.
Covoarele noastre erau valută națională înainte. Bogăția unei fete se măsura în covoare – cu cât mai multe, mai mari și mai frumoase le avea în zestrea ei, cu atât era mai solicitată.
Au trecut vremurile celea, aproape că au dispărut covoarele țesute la războiul din casa țăranilor. Le-au luat locul altele, parcă mai pufoase, mai frumoase (la prima vedere), dar atât de străine spiritului nostru național, sufletului basarabean!
S-a găsit însă o fire optimistă, o femeie frumoasă la suflet și la chip, care s-a luat la harță cu această modă deocheată din ziua de azi de a împopoța casa cu așa-zisele covoare persiene, care fac unele cămăruțe țărănești doar ceva mai frumoase decât o capră împodobită. Și-i zice toată lumea ce-o știe pe această femeie – Ecaterina Popescu.
S-ar părea, ce-i trebuie unui director de școală încă o belea pe cap: parcă puține le are cu directoria, pedagogia și toată „euforia” din jur? Ea însă și-a pus ambiția să învețe fetele și femeile satului a țese la război, a-și câștiga astfel o bucată mai bună de pâine, vânzând produsul muncii lor.
Dar scopul ei suprem a fost și este să scoată din colbul uitării valuta sufletului basarabean-războaiele.
În școala primară din satul Fedoreuca, comuna Ciocîlteni, instituție al cărei director este, a deschis un atelier de instruire teoretico-practică în domeniul meșteșugului țesutului de covoare și de alte articole din fire subțiri de lână pură de oaie. Cum l-a deschis, numai ea știe.
Au fost selectate 20 de fete și femei (de la 16-40 de ani), s-au alocat de la Departamentul pentru Utilizarea Forței de muncă 15 mii lei pentru instruire și procurarea materiei prime) și lucrul a început.
Le-a fost la toate greu, le era necunoscută la majoritatea meseria, dar insistența pedagogului Ecaterina Popescu, dragostea ei nemărginită pentru această breaslă și produsul ei finit a învins. Până la urmă cursurile au avut loc, meseria – deprinsă și a sunat ora examinării fetelor de la război/
Au venit să facă acest lucru Elena Postolache – doctor în istorie, șefa secției Meșteșuguri Artistice la Academia de Științe (președintele comisiei de atestare); Ștefan Erizanu – consultant în secția Calificare și Recalificare a Șomerilor la Departamentul Utilizarea Forței de Muncă; Ion Bălteanu – președintele Uniunii Meșterilor Populari (apropo, E. Popescu este de mulți ani membră a UMP); Petru Lisu cu câțiva specialiști de la OFM..
Toată lumea s-a prezentat bine la examene. Notele n-au fost mai mici de 8, dar nici mai mari de 9, deoarece, vorba Elenei Postolachi, deocamdată pe nota 10 doar E. Popescu posedă această profesie. Absolventele cursului au obținut (în localitatea lor, fără să se cheltuiască prin alte părți) certificate ale Ministerului Învățământului, prin care se confirmă că au calificarea profesională „Țesutul covoarelor”. În cele 6 luni meșterițele de azi au studiat 116 ore Istoria meșteșugului, 580 ore – Tehnica de țesere a covoarelor, 20 ore – Tehnica securității.
În luările de cuvânt de după atestare oaspeții au urat ca de acum înainte să vină cucoanele din tot raionul la Clișova Nouă pentru a comanda covoare de zestre fetelor. Iar proaspetele meșterițe n-au uitat să adauge: „Dă Doamne să avem în raion cât mai mulți oameni ca E. Popescu, care s-a gândit la valorile culturale și spirituale ale poporului nostru, la crearea noilor locuri de muncă și la faima de odinioară a raionului în ceea ce privește coloritul covorului basarabean”.
(Sergiu Cumatrenco)
